- uzurpá
- vb., ind. prez. 1 sg. uzúrp, 3 sg. şi pl. uzúrpã
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
uzurpá
Look at other dictionaries:
uzurpa — UZURPÁ, uzúrp, vb. I. tranz. A şi însuşi în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurper, lat. usurpare. Trimis de ana zecheru, 26.06.2002. Sursa: DEX 98 UZURPÁ vb. 1. (înv. şi reg.) a săpa, ( … Dicționar Român
uzurpacija — uzurpãcija sf. (1) DŽ, NdŽ, TrpŽ, KŽ, LTEXI597; Š, Rtr valdžios užgrobimas arba teisių į ką nors pasisavinimas … Dictionary of the Lithuanian Language
uzurpatorius — uzurpãtorius, ė smob. (1) DŽ, NdŽ, TrpŽ, KŽ; Š, Rtr kas uzurpuoja: Vokiečių metraštininkai skelbė, kad Lietuvos didieji kunigaikščiai esą visai ne kunigaikščiai, o prasčiokai, valdžios uzurpatoriai rš … Dictionary of the Lithuanian Language
uzurpavimas — uzurpãvimas sm. (1) DŽ, NdŽ, TrpŽ → uzurpuoti … Dictionary of the Lithuanian Language
uzurpare — UZURPÁRE, uzurpări, s.f. Acţiunea de a uzurpa şi rezultatul ei; uzurpaţiune. – v. uzurpa. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 UZURPÁRE s. (înv.) răpştire, uzurpaţiune. (uzurpare dreptului cuiva.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa … Dicționar Român
ruşui — RUŞUÍ, ruşuiésc, vb. IV. tranz. (Mold.; înv.) A uzurpa, a lua în stăpânire prin forţă. (din sl. rušiti = a lua, a înlătura; la origine, se spunea probabil despre schimbarea pe ascuns a poziţiei pietrelor de hotar ale unei proprietăţi; de aici, cu … Dicționar Român
uzurpator — UZURPATÓR, OÁRE, uzurpători, oare, s.m. şi f. Persoană care uzurpă, care îşi însuşeşte în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurpateur, lat. usurpator. Trimis de ana zecheru, 17.10.2005. Sursa: DEX 98 uzurpatór s. m., pl … Dicționar Român
impieta — IMPIETÁ, impietez, vb. I. intranz. A interveni în treburile altuia, nesocotindu i drepturile; a leza. [pr.: pi e ] – Din fr. empiéter. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 IMPIETÁ vb. v. afecta. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinoni … Dicționar Român
mânca — MÂNCÁ, mănấnc, vb. I. tranz. 1. A mesteca un aliment în gură şi a l înghiţi; a folosi în alimentaţie, a consuma. ♢ expr. A (nu) avea ce mânca = a (nu) avea din ce trăi. A mânca pâinea cuiva = a fi în slujba cuiva; a se folosi de binefacerile… … Dicționar Român
răpşti — RĂPŞTÍ, răpştesc, vb. IV. (reg.) 1. intranz. A murmura, a cârti. 2. refl. A se răsti. – Din sl. rŭpŭtati, šton. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RĂPŞTÍ vb. v. crâcni, invidia, jefui, murmura, pizmui, prăda, protesta, răcni, răpi,… … Dicționar Român
